Manastirea Chiajna

La initiativa lui Bog(u)dan, ne-am strans cativa Sambata asta sa vizitam & sa fotografiem ruinele Manastirii Chiajna. Situata la periferia Bucurestiului, în cartierul Giuleşti-Sarbi langa un cimitir si în apropierea caii ferate Bucuresti-Craiova, pana la manastire se strabate un maidan intesat de gunoaie, soparle, serpi (chiar am vazut) si alte forme mai mult sau mai putin placute ochiului.

Lucrarile la manastire au inceput in timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti (1774-1782) si s-au finalizat în timpul domnului fanariot Nicolae Mavrogheni (1786-1790). Constructia avea 43 de metri lungime şi 18 inăltime si ziduri groase de 1-2 metri, luandu-si numele de la o mosie a Doamnei Chiajna, soţia lui Mircea Voda. Se pare insa ca nu s-a slujit niciodata in ea, fiind bombardata de turci chiar inainte de sfintire, deoarece a fost confundata cu o cetate / fortareata; totusi, conform altor surse manastirea functiona în 1792, dar a fost parasita în timpul epidemiei de ciuma din vremea lui Mihai Sutu (1791-1793). Oamenii au inceput sa creada ca este blestemata si astfel a devenit subiect al mai multor legende; una dintre ele spune ca insusi Mitropolitul Cosma al Ţarii Romanesti ar fi murit de ciuma în aceasta manastire; clopotul cel mare se spune ca ar fi fost aruncat în Damboviţa, dar se mai aude batand in noptile cu luna plina.

Acum manastirea este intr-o paragina totala. La cutremurul din 1977 s-a prabuşit turla, la degradarea continua a ruinelor contribuind si trepidatiile provocate de calea ferata aflata la mai putin de 20 de metri precum si avioanele care trec exact pe deasupra la joasă altitudine, bucati de caramida cazand zilnic din ea (s-a intamplat si cand eram noi acolo). Probabil foarte curand nu va mai ramane nimic din ea... poate doar legendele si clopotul care bate in noptile cu luna plina.... Acum este regatul ciorilor...


Asculta mai multe audio Muzica